Am fugit de la spital!!!

Oi fi eu ţicnită sau nu, dar am făcut-o!!!
Zilele acestea au fost insuportabile pentru mine. După înmormîntare eram cu nervii la pămînt şi mai eram şi răcită. Credeam că sunt puternică şi voi rezista, dar n-a fost să fie. Marţi am revenit în Chişinău. Eram epuizată şi au dat peste mine toate depresiile existente, iar miercuri seara colega mea de cameră a chemat urgenţa. „Urgenţa” aşa de „urgent” a venit, tocmai peste 35 de minute. Din propria-mi experienţă, ştiu că medicii de la „salvare” se spală repede pe mâini prin a-mi pune o injecţie cu o doză de analgezie şi somnifer, indiferent de ce am. Mă gîndeam că, dacă îmi vor administra şi acum injecţia „făcătoare de minuni”, la sigur am să-i înjur, deşi eu nu folosesc înjurări în exprimare. Dar, din fericire or ba, m-au luat la spital. Din insuficienţă de locuri în spitale, m-au internat tocmai în Spitalul Municipal nr. 4.
Era o rîschitură de spital, de pe vremea lui Ştefan cel Mare, cu două etaje şi cu iz sovietic la capitolul arhitectură. Iar cînd am aflat că e un spital infecţios, chiar mi s-a făcut părul măciucă! Avea un singur medic de etaj, era înaintat în vîrstă…şi probabil, avea deficienţe de văz şi auz…Mi-au arătat camera în care trebuia să stau pînă la externare. Eu niciodată n-am stat în spital şi aveam alte imaginări referitoare la acestea. Camera era pustie, cu podul înalt şi cu paturi înalte de fier pe care dormeau nişte pacienţi. Mda…după aşa privelişte mi-a trecut şi depresia şi răceala. Însă, infirmiera, o doamnă un metru înălţime şi doi în lăţime, m-a asigurat că dacă am venit, înseamnă că trebuie să rămîn. Am dormit o noapte de calvar acolo. Frig, plictiseală şi singurătate. Însă, a doua zi m-am trezit c-un plan binedefinit 🙂 Mi-am strîns catrafuţele şi le-am zis „colegelor” de spital că plec să-mi cumpăr ceva să mănînc. Straniu, dar acolo se permitea să ieşi de pe teritoriul spitalului, pentru a merge la magazin (după cum te hrăneau ei, e şi normal ca pacienţii să-şi cumpere ceva comestibil de la magazin). Mi-am luat şi geanta, cu pretextul că sunt o fire sceptică, şi nu-mi las lucrurile fără supraveghere. Am ieşit tiptil în coridor şi, văzînd că nu era nici o infirmieră, am rupt-o din gară. După ce am ieşit în curtea spitalului, am început să merg foarte indiferent, ca să creadă că am venit la cineva în vizită 🙂 Nu ţineam minte unde e poarta, dar nici nu aveam să risc să ies pe acolo. Am găsit o cărăruşă în spatele spitalului care, ducea într-o vale abruptă şi noroioasă. Vă imaginaţi cum am coborît-o pe tocurile mele? Dar nu conta, eram aşa de intuziasmată şi rebelă că, eram gata să fac şi alpinism în cizmele mele, doar ca să ajung la o stradă civilizată. Cu cizmele de glod şi respiraţia tăiată, în sfîrşit am ieşit la o stradă pe care circula transport public. Aşa eram de fericită, de parcă am găsit un milion de euro.
Nu regret că am fugit de la spital. Nu mi-a plăcut şi n-am vrut să stau acolo! Doar mi-e interesantă reacţia medicilor cînd s-a aflat că i-am părăsit 🙂

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Uncategorized

4 comentarii pe “Am fugit de la spital!!!”

  1. Doina Says:

    Imi place muuuuult blogul tau! Sunt si eu o fana de-a ta! M-am amuzat pe cinste! Esti sincera si interesanta! MULTA INSPIRATIE IN CONTINUARE!

  2. victor mosneag Says:

    Da care a fost diagnosticul?

    • natyapostolova Says:

      Te referi că, poate m-au dus la balamuc? 🙂 Nu, era o gripă sezonieră şi o cădere de nervi.

  3. victor mosneag Says:

    asta-i bine…acum orice raceala e gripa mpandemica


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: